Deficit v.s. Inflație
În timp ce lideri politici precum Ilie Bolojan și reprezentanți ai USR vorbesc obsesiv despre deficit bugetar, taxe în plus, TVA majorat, impozite mărite și reduceri de personal în administrația publică, un subiect esențial lipsește aproape complet din discursul public: inflația și prăbușirea puterii de cumpărare.
Românii nu trăiesc din graficele Ministerului de Finanțe și nici din promisiuni de „disciplină bugetară”. Trăiesc din salarii care valorează tot mai puțin, din facturi mai mari și din prețuri care au explodat la alimente, chirii și servicii de bază.
Inflația – marele subiect ignorat
Inflația a fost, în ultimii ani, cel mai agresiv „impozit” aplicat populației. Fără dezbateri serioase, fără strategii coerente de protejare a veniturilor, fără măsuri reale de stimulare a producției interne. În schimb, soluția politică pare mereu aceeași: tăiem, concediem, mărim taxe.
Puterea de cumpărare a scăzut dramatic, iar acest lucru nu este o percepție, ci o realitate zilnică. Salariul ajunge mai repede la zero, coșul minim de consum devine un lux, iar economiile dispar. Cu toate acestea, austeritatea este prezentată ca un act de responsabilitate, nu ca ceea ce este în realitate: transferul costului incompetenței politice către cetățeni.
Administrația publică, țap ispășitor convenabil
Salariații din administrația publică locală și centrală sunt portretizați constant ca o povară. Se vorbește despre „aparat bugetar supradimensionat”, despre „eficiență” și „optimizare”, dar foarte rar despre realitatea din teren:
– oameni care duc lipsă de personal,
– salarii adesea modeste, mai ales la nivel local,
– atribuții tot mai multe, cu resurse tot mai puține.
A reduce numărul de angajați din administrație nu înseamnă automat un stat mai eficient. De cele mai multe ori înseamnă servicii publice mai slabe, blocaje, haos administrativ și presiune uriașă pe cei care rămân. Cetățeanul nu câștigă nimic când primăria sau instituția publică funcționează cu jumătate din personal, dar cu aceleași obligații.
Austeritate fără rezultate, sacrificii fără sens
Poate cel mai grav aspect este că măsurile de austeritate aplicate până acum nu au produs rezultate marcabile. Deficitul rămâne, dezechilibrele persistă, iar economia reală nu este stimulată. În schimb, milioane de români au fost afectați direct: angajați, pensionari, tineri, familii cu venituri medii sau mici.
Nu există o reformă autentică a statului atâta timp cât:
-
se evită combaterea reală a evaziunii fiscale,
-
se protejează marile interese economice,
-
se pasează nota de plată exclusiv către cei care muncesc și plătesc taxe.
România are nevoie de soluții, nu de pedepse colective
O politică economică responsabilă ar trebui să pornească de la protejarea puterii de cumpărare, de la investiții inteligente și de la respect față de munca oamenilor, inclusiv a celor din sectorul public. Austeritatea aplicată orbește nu este reformă, ci renunțare la responsabilitate politică.
Românii nu cer privilegii. Cer stabilitate, corectitudine și șanse reale de a trăi decent din munca lor. Iar până când inflația și nivelul de trai vor deveni teme centrale ale dezbaterii publice, discursul despre deficit și tăieri va rămâne incomplet și profund nedrept.
