Ilie Bolojan – pasivitate periculoasă într-o criză care lovește direct în buzunarul românilor
În timp ce șoferii români privesc cu neputință cum prețurile la pompă cresc de la o zi la alta, guvernul condus de Ilie Bolojan pare incapabil să iasă din logica declarațiilor fără consecințe. Războiul din Orientul Mijlociu a destabilizat piața petrolului, dar reacțiile statelor diferă radical. Unele au intervenit rapid. România… încă „analizează”.
Între timp, realitatea devine alarmantă: există deja avertismente că motorina ar putea ajunge la 12 lei/litru în doar câteva zile. Nu mai vorbim de scenarii teoretice, ci de un risc imediat, resimțit direct de milioane de oameni.
Alții au acționat, România așteptă
Diferența dintre reacții este evidentă și greu de ignorat.
În Ungaria, guvernul lui Viktor Orbán a intervenit brutal, dar eficient: plafonarea prețului carburanților pentru cetățeni. Măsura a fost simplă – statul a impus un preț maxim la pompă, reducând imediat impactul asupra populației.
În Italia, autoritățile au redus accizele la combustibili și au introdus mecanisme de compensare fiscală pentru transportatori, tocmai pentru a limita efectul în lanț asupra economiei.
În Germania, guvernul a aplicat încă din crizele precedente un model care a fost reactivat: scăderea temporară a taxelor pe carburant și subvenții directe pentru populație, integrate într-un pachet mai larg de sprijin energetic.
În Statele Unite, administrația federală a mers chiar mai departe: a eliberat cantități masive din rezerva strategică de petrol pentru a crește oferta și a tempera creșterea prețurilor. În paralel, s-au făcut presiuni asupra marilor companii petroliere pentru stabilizarea pieței interne.
În India, guvernul a redus taxele federale pe combustibili și a cerut statelor să facă același lucru, ceea ce a dus la scăderi imediate la pompă.
În Norvegia, stat bogat în resurse petroliere, autoritățile au intervenit indirect prin politici fiscale și prin utilizarea fondurilor suverane pentru a amortiza impactul creșterilor asupra populației.
Lista poate continua. Ideea este simplă: fiecare stat a făcut ceva concret, România NU!
România: între indecizie și lipsă de curaj
În România, în schimb, nu există nicio măsură clară care să atenueze șocul. Nici plafonare, nici reducere consistentă de taxe, nici intervenții strategice. Doar declarații și promisiuni.
Această pasivitate nu este neutră – ea costă. Costă transportatorii, costă firmele, costă consumatorii. Și, inevitabil, se va regăsi în prețul tuturor produselor.
Semnal de alarmă din interiorul politicii
Chiar și din interiorul scenei politice au început să apară reacții ferme. Sorin Grindeanu a cerut astăzi măsuri urgente pentru limitarea creșterii prețurilor, avertizând că motorina ar putea atinge în acest weekend pragul de 12 lei/litru.
Nu este doar o declarație politică – este un semnal de alarmă. Unul pe care guvernul nu își mai permite să îl ignore.
O criză gestionată prin inacțiune
Problema nu este că România se confruntă cu o criză. Toate statele o fac. Problema este că, spre deosebire de altele, România pare să nu aibă reflexe de reacție.
În loc de decizii rapide, avem ezitare. În loc de protecție pentru cetățeni, avem expunere totală la piață.
Iar piața, în astfel de momente, nu iartă.
