Când vina este aruncată în josul lanțului: de ce demisia ministrului ar fi mai justificată decât cea a directorului Administrației Bazinale de Apă Buzău–Ialomița


Criza generată de problemele de la Barajul Paltinu a scos la suprafață nu doar limitele infrastructurii hidrotehnice, ci și limite ale gestionării politice a situației. În locul unei analize profesioniste și al unei comunicări instituționale echilibrate, Ministerul Mediului a preferat formula cea mai comodă: să ceară public demisia directorului Administrației Bazinale Buzău–Ialomița, un profesionist cu experiență care lucrează de zeci de ani în domeniul gospodăririi apelor.
Această reacție ridică însă întrebări fundamentale despre responsabilitate, competență și, mai ales, despre modul în care un ministru înțelege să gestioneze o criză tehnică.

Cererea Dianei Buzoianu: furnizarea de apă „chiar și tulbure”

În mijlocul crizei, ministrul a transmis public că furnizarea apei către cetățeni trebuie reluată „chiar și tulbure”. Această afirmație este periculoasă din două motive:
În primul rând încalcă principiul de bază al sănătății publice. Apa tulbure nu este apă potabilă. În mod normal, nu poate fi introdusă în rețele decât în situații extrem de bine controlate și doar după ce operatorul garantează că turbiditatea nu afectează sănătatea populației.
În al doilea rând contrazice legislația și bunele practici din domeniu. Orice profesionist în hidrotehnică știe că recomandarea furnizării de apă neconformă intră în contradicție frontală cu regulile de exploa­tare a barajelor și cu normele de calitate privind apa brută destinată tratării.
Cu alte cuvinte, ministrul a cerut o măsură imprudentă, lipsită de fundament tehnic, care ar fi aruncat răspunderea pe operatorii din teritoriu și ar fi expus populația unui risc direct.
O astfel de gândire nu este doar superficială – este incompatibilă cu poziția de ministru responsabil de mediu și gospodărirea apelor.

Directorul Administrației Bazinale Buzău–Ialomița: un profesionist, nu un politician

În timp ce ministrul reacționa prin declarații și prin transfer de responsabilitate, directorul Administrației Bazinale de Apă Buzău–Ialomița, un specialist cu o carieră solidă în domeniu, a acționat în limitele tehnice și legale ale profesiei sale.
Experiență și vechime în instituție

Directorul Administrației Bazinale Buzău–Ialomița nu este un numit politic întâmplător. Este parte din generația de ingineri hidrotehnicieni care au lucrat efectiv în teren, care au gestionat viituri, perioade de secetă, lucrări hidrotehnice complicate și proceduri permanente de asigurare a calității apei brute.

Vorbim despre un om pentru care „turbiditate”, „debit afluent”, „compensări” sau „manevre hidrotehnice” nu sunt noțiuni de conferință de presă, ci instrumentele cu care lucrează în fiecare zi.
Când un ministru îl acuză pe un astfel de profesionist, o face ignorând vechimea acestuia în sistem, profesionalismul recunoscut în interiorul instituției și capacitatea de a gestiona situații mult mai dificile decât un episod de turbiditate crescută.

Responsabilitatea unei crize tehnice nu se stabilește prin presiune politică

În orice stat funcțional, responsabilitatea într-o situație tehnică se stabilește prin rapoarte, analize, evaluări profesionale și lanțuri de comunicare verificabile, nu prin ieșiri publice nervoase și cereri de demisie facute înaintea concluziilor Corpului de Control.
A cere demisia cuiva înainte să ai dovezi – și mai ales din motive evident politice – reprezintă o demonstrație de slabiciune manageriala.

Ministrul Diana Buzoianu încearcă să acopere propriile erori

Cererea ministrului ca oamenii să primească apă „chiar dacă e tulbure” ar fi trebuit să ridice semne de întrebare în toată administrația centrală. Această abordare arată fie necunoașterea atribuțiilor tehnice ale instituțiilor din subordine, fie o încercare de a muta atenția publicului de la propria incapacitate de a preveni și gestiona criza.
In orice situație, declararea publică a unei măsuri riscante urmată de aruncarea vinei pe un director cu experiență, nu reprezintă leadership, ci eșec managerial.

Dacă cineva ar trebui să își asume responsabilitatea, acela ar trebui să fie ministrul Diana Buzoianu

Când un ministru încurajează furnizarea apei în condiții neconforme, ignoră procedurile tehnice, pune presiune pe specialiști, caută vinovați în loc de soluții, demisia nu mai este o chestiune de imagine, ci una de responsabilitate și competență.

În concluzie, criza de la Barajul Paltinu a fost tehnică, dar reacția politică a transformat-o într-una artificial și inutil amplificată. În timp ce un director cu experiență și-a făcut treaba conform normelor profesionale, ministrul a preferat retorica în locul soluțiilor.
Dacă cineva ar trebui să parăsească funcția, atunci acel cineva este ministrul Diana Buzoianu care a cerut furnizarea apei neconforme, a gestionat defectuos comunicarea, a încercat să mute responsabilitatea în teritoriu, a pus în pericol încrederea publicului în instituțiile de apă iar acesta nu este directorul Administrației Bazinale de Apă Buzău-lalomita.

Glasul Ploieștean

Citește și:

Donează!


Susține publicația Glasul Ploieștean accesând link-ul
Vă mulțumim!

This will close in 20 seconds

Glasul Ploieștean
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.