LECȚIA DE ISTORIE – 17 februarie: Arderea pe rug a lui Giordano Bruno


La data de 17 februarie a anului 1600 a fost ars pe rug, Giordano Bruno, teolog, astronom și filozof umanist italian din epoca Renașterii, condamnat de Inchiziție pentru convingerile sale asupra infinității lumii, convingeri considerate eretice de către Biserica acelor timpuri.

Giordano Bruno, pe numele său adevărat Filippo Bruno, s-a născut la Nola în sudul Italiei, în anul 1548, iar la vârsta de 17 ani, intră în Ordinul Dominicanilor la mânăstirea San Domenico Maggiore din apropiere de Napoli, unde-şi va lua şi prenumele de Giordano.

Va devenit preot în 1572, la vârsta de 24 de ani, uluindu-i pe toți cu memoria lui sclipitoare, mai ales în ceea ce priveşte operele lui Platon și Aristotel.

Fiind însă un gânditor liber și un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să plece din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse.

Se stabilește pentru o scurtă perioadă la Geneva, dar este și aici excomunicat și se refugiază în Franța la Toulouse, unde își va lua doctoratul în teologie şi va fi ales lector la Catedra de Filosofie.

Pleacă la Paris, apoi la Londra, unde între 1583 și 1585, sub protecția ambasadorului francez din acea țară, scrie peste 20 de lucrări științifice, printre care celebra „De l’infinito, universo e mondi” (Despre infinitatea universului și a lumilor), lucrare interzisă de altfel, de Inchiziţie.

În ceea ce privește universul, Giordano Bruno susținea că stelele sunt asemănătoare soarelui, că universul este infinit și conține un număr infinit de lumi populate de ființe inteligente.

După mai multe conflicte avute cu autoritățile religioase pe teme teologice, se stabilește la Helmstedt în Germania, unde reușește să tipărească mai multe lucrări.

Dar și aici intră în conflict cu autoritățile religioase, de data aceasta protestante, fapt pentru care este nevoit să revină în Italia, la Veneția, unde dă lecții de astrnomie, ca profesor particular.

Este însă arestat de Inchiziție, care îl extrădează la Roma, iar după șase ani de detenție, timp în care este supus la nesfârșite interogatorii, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral și erezie, este adus în fața tribunalului inchizitorial, prezidat de cardinalul Bellarmino.

Refuzând să se dezică de convingerile sale, este condamnat și ars pe rug la 17 februarie 1600 în piața „Campo del Fiori” din Roma. Ulterior toate operele sale vor fi interzise și vor fi puse din anul 1603, în celebrul index de cărți interzise de către Biserică, așa numitul „Index librorum prohibitorum”.

Glasul Ploieștean

Next Post

LECȚIA DE ISTORIE - 18 februarie: Moartea reginei Elisabeta a României

vin feb. 18 , 2022
La data de 18 februarie 1916 înceta din viața , Regina Elisabeta, soția primului rege al României, Carol I. Trebuie amintit faptul că regina Elisabeta s-a născut în anul 1843 în micul principat german Wied, fiind fiica printului Herman de Wied și a prințesei Maria de Nassau, iar după căsătoria […]