La data de 19 ianuarie 1821 s-a constituit „Comitetul de oblăduire”, organism provizoriu ce era alcătuit din marii boieri pământeni și care avea menirea să asigure conducerea Țării Românești până la stabilirea succesorului fostului domnitor Alexandru Șuțu, ce decedase cu o zi înainte.
Acest Comitet de Oblăduire îl va desemna pe Tudor Vladimirescu „să ridice norodul la arme”, pentru răsturnarea regimului fanariot, pentru înlăturarea stăpânirii otomane şi cucerirea independenţei ţării.
Dar programul revoluționar al lui Vladimirescu nu se limita doar la înlăturarea stăpânirii otomane, ci dorea și eliminarea corupţiei și a fiscalității excesive, abolirea privilegiilor boiereşti, dreptate și egalitatea tuturor în faţa legii.
Numai că intenționând să acționeze astfel, Tudor Vladimirescu intră în conflict cu marii boieri și de aceea părăseşte Bucureştiul şi se îndreaptă spre zona Olteniei în vederea pregătirii revoltei.
Astfel, la data de 21 ianuarie 1821 el avea să adreseze către norod „Proclamația de la Padeș”, unul dintre documentele programatice ale Revoluției de la 1821, revoluție care a determinat sfârșitul epocii fanariote și începutul procesului de renaştere naţională a României moderne.