Să nu uităm! Klaus Iohannis a renunțat la datoria istorică a Germaniei față de România de 19 miliarde de euro

După ce Klaus Iohannis a ajuns președintele României, cu intervenții de afară și după ce, în urma conflictului din Ucraina, România a devenit un principal pilon pentru NATO, în urma unor înțelegeri la nivel global, s-a hotărât ca țara noastra să renunțe la datoria istorică a Germaniei față de noi, așa cum fusese ea semnatată de editorialistul Ziuanews Radu Golban, care descoperise documente ce atestau că statul condus de Angela Merkel ne datorează aproape 19 miliarde de euro. Prezentăm în continuare suita de declarații:

Vasile Blaga: Germania nu are datorii istorice faţă de România

Preşedintele Senatului, (n.n. – la acea vreme), Vasile Blaga, a anunţat, intr-o declaratie, că „BNR a identificat date suplimentare potrivit cărora Germania nu are datorii istorice faţă de România.” În acest sens, Senatul a respins propunerea de înfiinţare a comisiei speciale privind datoria istorică pe care nemţii o au către ţara noastră. Propunerea de înfiinţare a a Comisiei a fost respinsă cu 65 de voturi „împotrivă”, 48 „pentru” şi trei abţineri, relateaza Realitatea.net.

„Conducerea Senatului a luat act de o scrisoare semnată de Radu Golban, economist, în care era semnalată existenţa unei datorii istorice a Germaniei către România, membrii Biroului Permanent hotărând să propună acestei Camere înfiinţarea unei comisii care să analizeze situaţia.” BP al Senatului a decis propunerea unei hotărâri care reglementează înfiinţarea unei Comisii pentru a analiza datoria istorică a Germaniei către România. Înființarea, însă, a fost respinsă. Klaus Iohannis, însă, dacă ar fi fost de bună credință, ar fi putut cere redeschiderea cazului și înființarea acelei comisii, mai ales că 19 miliarde de euro ar fi ajutat foarte mult economia națională.

Călin Popescu Tăriceanu, fost președinte al Senatului, condus de aceleași interese care l-au determinat să renunțe la Averea Gojdu (de pe vremea când era premier), adică la alte miliarde de euro (cel puțin patru) pe care ni le datora Ungaria, nu a găsit „de cuvință” să redeschidă un caz pe care Blaga l-a îngropat, la ordinele lui Băsescu, care era în plin avânt să satisfacă dorințele Angelei Merkel, mai ales după ce Victor Ponta a ajuns premier.

Cu toate astea, asupra Germaniei planează oricând pericolul redeschiderii acestui subiect, cu atât mai mult cu cât actele prezentate de Radu Golban sunt reale, de necontestat. Iohannis, însă, nu cere nimic. Dacă ar fi președintele tuturor românilor, pentru „un lucru bine făcut” ar profita de faptul că neamț fiind, ar putea cere Germaniei o soluționare amiabilă a cazului, ca România să nu pățeasca la fel ca și cu tezaurul de la rusi. Iohannis, însă, satisface, la rându-i cerințele Angelei Merkel. Că doar de aia a fost pus să conducă România.

Radu Golban: „S-au făcut presiuni ca România să renunţe la cele 19 miliarde de euro din Germania”

Economistul care susţine că Germania are o datorie de aproape 19 miliarde de euro faţă de România spune că respingerea înfiinţării comisiei speciale privind această datorie s-a făcut în urma unor presiuni internaţionale la adresa ţării noastre.  Radu Golban a declarat că are dubii că „noile date suplimentare identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei” ar fi reale. „Până în urmă cu câteva săptămâni, BNR nu a găsit niciun fel de date privind aceste creanţe. Acum, dintr-o dată, au identificat date suplimentare”, a spus Golban la acea vreme, adăugând că nu înţelege de ce BNR nu vrea să colaboreze cu Banca Reglementelor, „banca centrală a băncilor centrale”, care ar deţine informaţii despre datoria istorică pe care Germania o are faţă de România.

Economistul român stabilit în Elveţia spune că s-au făcut presiuni internaţionale asupra României pentru a renunţa la aceste creanţe, de vreme ce o eventuală recuperare a lor ar putea crea un precedent, iar astfel mai multe ţări ar putea cere Germaniei să-şi onoreze datoriile istorice.”Nu s-a renunţat doar la aceste creanţe, ci şi la posibilitatea unor discuţii pe această temă. Momentul nu este oportun, din moment ce şi România şi-a luat angajamentul să sprijine un fond de salvare a Uniunii Europene”, a spus Golban.

„Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: „În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie”. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze”, a declarat Vasile Blaga înainte de votul din Senat de la acea vreme.

România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing, prin care ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti către exportatori. După izbucnirea controversei, reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947. Experţii spun însă că răspunsul este incorect. Aceasta pentru că articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.

„Am găsit solduri neachitate a Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de un 1.126.000 mărci imperiale. Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Elveţia, Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire a studiului. Într-o recomandare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 remarcă că a doua tranzacţie după tranzacţiile germano-elveţiene au fost cele germano-române. Cu aur prin Elveţia. Şi că din păcate nici după 1989 România nu arată niciun interes în a analiza aceste tranzacţii”, a spus economistul român în luna septembrie.

Capital: Dovada că nemţii sunt datori României

Practic, datoria nu poate fi contestată de nimeni pentru că mai există documente istorice care o atestă (Comisiei Bergier – comisie de anchetă a Elveţiei, instituită în anul 1998, pentru a analiza tranzacţiile cu aur în timpului celui de al doilea război mondial, Arhiva Germaniei; numărul de registru al arhivei germane din Berlin este: R 2 / 222; dosarul cuprinde ultimul extras de cont al Casei de compensaţie). Problema care se pune este dacă există vreun document care să arate că România ar fi renunţat la aceste datorii, iar până acum nu pare să existe un astfel de act.

Ceea ce se știe mai puțin este că această datorie istorică a Germaniei față de România se explică, foarte probabil, prin implicarea lui Mircea Vulcănescu în problemele relațiilor economice dintre Al Treilea Reich și România lui Antonescu. Ocupând deja o funcție importantă în aparatul de stat, Mircea Vulcănescu a fost implicat în procesele esențiale de decizie în ceea ce privește relațiile economico-financiare dintre România și Germania nazistă și în calitate de subsecretar de stat la Finanțe. Rolul său de negociator al intereselor românești a fost unul major.

România se afla într-o relație, practic, de vasal față de Imperiul German. Parteneriatul economic era gândit să transforme România în furnizor de cereale și petrol și în spațiu de jefuit pentru „aliatul” german. Cu opțiuni geopolitice eronate, decidenții regimului Antonescu nu sunt în stare să prevadă toate șiretlicurile germanilor și lucrul era pe cale să se întâmple. Mircea Vulcănescu, care nu doar că salvează interesele economice românești, dar le promovează atât de acerb și perseverent, încât România câștigă, în cei câțiva ani de subordonare față de Germania, nu mai puțin de 8 vagoane și jumătate de aur.

Nu doar atât! România exportă cu zgârcenie toate bunurile strategice pe care nemții le-ar fi vrut dar beneficiază de importuri bune și necesare pieței interne; practic, toate convențiile economice se încheie în favoarea României; tot Vulcănescu se implică în cazurile Șantierelor Navale Galați și în industria Malaxa, oprind un proces în derulare prin care acestea ar fi ajuns, practic, în proprietate germană! Ele vor ramane românești sș vor produce la prețuri optime pentru partea română.

În mod concret, însusi Mircea Vulcănescu menționează faptul că, în afara celor opt vagoane cu aur pe care Germania le plătise României, aceasta a rămas datoare României în sistemul de schimburi convenit: „nemții ne-au rămas și datori în balanța totală a schimburilor în R.M. (reich mark )” [Vulcănescu, 1992; 14] „prin jocul dibaci al variațiilor reciproce ale valorilor schimbate, România a reușit să importe substanța în valoare de 100 milioane dolari mai mult decât a exportat și să facă, în același timp, ca Germania să-i mai rămână datoare cu o mică diferență de valoare”. [Vulcănescu, 1992; 92].

Aceste raporturi negociate în interesul României au făcut din țara noastră una din cele mai bine situate economic din timpul războiului și imediat după. Practic, pe timpul războiului nu a existat criză de alimente sau alte penurii, iar la final țara noastră era una din cele mai puțin afectate – economic – de efortul de război și distrugerile acestuia. Mai mult decât atât, bunurile și banii luați de la nemți au fost folosite, conform aceluiasi Vulcănescu, pentru „pregătirea întoarcerii armelor către Germania hitleristă.” Și faptul că armata română a avut capacitatea să participe la acest efort de război, scurtând cu luni bune de zile conflictul mondial, s-a datorat și acestui lucru.

Sursa: ziuanews.ro