Decizia Guvernului condus de Ilie Bolojan de a include un contract de 196 de milioane de euro cu Digi România S.A. pe lista proiectelor finanțabile prin instrumentul european SAFE ridică o problemă care depășește cu mult dimensiunea tehnică a unui proiect de securitate cibernetică. Miza reală este una de credibilitate publică și de independență a presei.
Potrivit anunțului oficial, contractul vizează dezvoltarea în România a unei platforme integrate de tip LLM pentru securitate cibernetică. Valoarea sa, 196 de milioane de euro, îl transformă în cel mai mare proiect din zona strict digitală și cyber inclus în această categorie de investiții.
Problema nu este neapărat existența unui astfel de proiect. Statele europene investesc tot mai mult în inteligență artificială și în apărarea infrastructurilor critice. Problema este lipsa de transparență. Guvernul nu a explicat public cine este beneficiarul instituțional final, cum s-a făcut selecția furnizorului, câți competitori au existat, care sunt componentele exacte ale platformei și ce garanții există privind controlul asupra datelor și tehnologiei.
Semnele de întrebare sunt amplificate de faptul că, în trecut, o licitație din aceeași zonă de securitate cibernetică a fost câștigată de asocierea Logic Computer – Digi România în condițiile existenței unui singur ofertant. Deși contractul anunțat acum este diferit, comparația este inevitabilă și alimentează suspiciunile privind concurența reală și transparența procedurilor.
Mai există însă o dimensiune și mai sensibilă. Digi România face parte din grupul care deține Digi24, Digi FM și Digi.ro. În ultimii ani, iar mai ales în perioada mandatului de prim-ministru, Ilie Bolojan a beneficiat de o prezență mediatică frecventă în aceste platforme, prin interviuri, emisiuni și apariții considerate de mulți observatori drept favorabile.
În paralel, relațiile dintre administrația Bolojan și fostul RCS&RDS nu sunt noi. La Oradea au existat de-a lungul timpului colaborări importante în domeniul infrastructurii, energiei și sponsorizării sportului local. Luate separat, aceste colaborări nu demonstrează nimic ilegal. Privite împreună cu atribuirea unui contract strategic de aproape 200 de milioane de euro, ele creează însă o aparență de apropiere care afectează încrederea publică.
Aici apare întrebarea esențială: cât de independentă mai poate fi o instituție media atunci când compania-mamă primește un contract de asemenea dimensiuni de la un guvern pe care îl reflectă zilnic în spațiul public?
Într-o democrație sănătoasă, presa trebuie să monitorizeze puterea, nu să fie percepută ca beneficiar al acesteia. Chiar și în absența oricărei ilegalități, simpla apariție a unui conflict de interese sau a unei dependențe economice poate afecta credibilitatea jurnalistică.
Mai există și un alt detaliu trecut adesea sub tăcere. Fondurile SAFE nu reprezintă granturi nerambursabile. Instrumentul european funcționează prin împrumuturi acordate statelor membre în condiții avantajoase, dar care trebuie rambursate. Cu alte cuvinte, vorbim despre bani împrumutați, care vor genera obligații financiare pentru statul român și, indirect, pentru contribuabili.
În aceste condiții, standardul de transparență ar trebui să fie maxim. Pentru un contract de 196 de milioane de euro, cetățenii au dreptul să știe exact cine a decis, pe ce criterii, în urma cărei competiții și cu ce garanții pentru interesul public.
Ilie Bolojan și-a construit imaginea de politician reformator și adversar al privilegiilor de partid. Tocmai de aceea, acest contract are nevoie de explicații complete și verificabile. În lipsa lor, percepția publică riscă să fie că puterea politică, marile contracte și o parte a presei au ajuns prea aproape unele de altele.
Iar atunci când presa este percepută ca partener economic al celor pe care ar trebui să-i supravegheze critic, cea mai mare pierdere nu este una politică, ci una de încredere publică.
