La data de 13 ianuarie 1918 Consiliul Comisarilor Poporului (guvernul bolşevic condus de Vladimir Ilici Lenin) al Republicii Socialiste Sovietice Ruse, rupe relaţiile diplomatice cu România și arestează personalul diplomatic și pe ministrul plenipotenţiar al României, Constantin Diamandy , care va fi eliberat după trei zile, numai după protestele vehemente ale corpurilor diplomatice din Anglia și Franța.
Astfel, la acea dată, între cele două ţări intervenise practic o stare de război, asta deoarece în Consiliul de Miniștri aflat încă la Iași, se aprobase cererea Marelui Stat Major al Armatei Române de dezarmare a soldaților bolșevici din armata rusă aflați pe teritoriul românesc, care se dedau la acte reprobabile odată cu începerea „marii revoluții bolșevice”. În aceste condiții proaspăt instalata putere bolșevică condusă de către Lenin, sechestrează tezaurul României aflat la Moscova și refuză restituirea acestuia până la o dată neprecizată.
Tezaurul României a fost trimis în Rusia țaristă în decembrie 1916 în contextul primei conflagraţii mondiale, cu scopul de a fi adăpostit de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră deja o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național.
Tezaurul sechestrat de către bolșevici conținea cea mai mare parte din tezaurul Băncii Naționale a României, reprezentat din 93,4 tone de aur, dar și colecții de artă, bijuterii, documente, acte manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive şi colecții ale multor instituții publice și particulare, acțiuni, obligațiuni ori titluri de stat și multe altele.
După încheierea Primului Război Mondial, România a încercat în mai multe rânduri să obţină tezaurul de la ruşi, însă aceștia au lansat ideea plină de cinism că „ar fi dispuşi să-l înapoieze doar la schimb cu Basarabia. Așa se face că doar o foarte mică parte din Tezaurul României a fost restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, cea mai mare parte din tezaur rămânând încă la Moscova.
Demn de reținut este faptul că din cele 93,4 tone de aur pe care statul român îl trimisese la Moscova în 1916, în țară s-au mai întors numai 33 de kilograme. Astfel, acest subiect al tezaurului românesc rămâne un punct sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia chiar şi în ziua de azi.
