Cum să stai la un rând de 100 – 150 de persoane pentru un pahar de suc?
Meciul de fotbal al naționalei României de vineri, cu reprezentativa Israelului a fost încă o demonstrație a lipsei de educație, bun simț și „foame” la propriu a românului suporter.
Începem cu începutul. Accesul cu mașina în zona Parcare Media
Ajunși la Arena Națională pentru jocul naționalei României cu Israel, nu mare mi-a fost mirarea de a observa proasta organizare a Federației Române de Fotbal (FRF) cu privire la locurile de parcare pentru jurnaliști. După primirea acreditărilor de presă, am fost rugați de portarul Federației (n.r. nu al echipei naționale…paznicul de la poartă) să nu lăsăm mașina în curtea instituției menționate, ci să o ducem în zona de „Parcare Media”, asta după ce o cunoștință de-a portarului a parcat fix în curtea Federației. Cu greu am aflat, pentru că nu ne-au fost prezentate informațiile, de la un steward, unde se află Parcarea Media, însemnând ocolirea stadionului cu acces din strada Maior Ion Coravu, acolo unde am avut parte de un control din partea SRI de parcă mergeam la summit-ul NATO.
Educația suporterilor și evaziunea
După asigurarea mașinii în zona media am mers să bem o licoare rece (non-alcool!).
De la Parcarea Media mergând spre ieșirea din Arena Națională, ne-am întâlnit cu tot felul de indivizi, care mai de care mai (ne)educat. De la limbajul folosit și deranjarea celorlalți suporteri veniți cu soțiile ori copiii, până la „flegmele” și aruncatul pet-urilor de apă și a cutiilor de suc de hamei, care pe unde apucau.
La shawormeria din imediata apropiere a Arenei Naționale, suporterii se înghesuiau la o coadă de aproximativ 90 – 100 de persoane, iar alții care deja terminaseră, își aruncau resturile acoperind spațiile verzi și trotuarele.
Evaziunea de la poarta stadionului era la locul ei… atunci când se auzea din mai multe direcții „- 5 lei steagul băieții!”. Era o doamnă care mergea regulat la un domn ce servea o bere la terasa shawormeriei și mai lua din când în când câte 10 – 20 de steaguri. Cât am poposit în zonă, să fi vândut 100 – 120 de stegulețe, bineînțeles fără a emite bon fiscal.
Norocul suporterilor că le-a dat Dumnezeu degete la mâini
Ajunși la stadion în sectorul destinat presei, nu mare ne-a fost surprinderea că la masa presei nu am găsit nici măcar foaia de joc, aceasta fiind transmisă cu 10 minute înainte de fluierul de start prin email.
A început încălzirea portarilor naționalei Israelului, care, odată ieșiți de la vestiare, au oferit șansa suporterilor români de a-și linge resturile de shaworma de pe degetele cu ajutorul cărora fluierau frenetic, uitând de perioada pandemiei când statul Israel a trimis în România concentratoare de oxigen, echipe de specialiști în terapie intensivă și logistica aferentă.
Au ieșit la încălzire și ceilalți jucători ai Israelului, fluierăturile s-au intesificat, iar asta a dat tonul suporterilor israeliți să cânte pentru susținerea echipei, odată cu huiduielile suporterilor români.
Setea, foamea și răbdarea
În timpul meciului, am mers la „buda” infectă a stadionului, acolo unde niciun suporter nu cred că mai nimerea pisoarul, mirosul înțepător, aburul și hârtia igienică împrăștiată pe jos te făceau să îți treacă și să uiți de ce ai mers acolo.
Spațiile destinate achiziționării de suc, dulciuri, și sandvișuri erau asaltate (încă de dinainte de începerea meciului) de suporterii obișnuiți parcă și neuitând vremurile ceaușiste, ce stăteau la cozi de peste 200 de persoane. La un moment dat, în timp ce mă întrebam cum poate un suporter care vede o astfel de coadă să se așeze ultimul la un astfel de rând, unul dintre acești „răbdători”, văzându-mă cu ecusonul de presă la gât și sigla FRF pe șnurul ecusonului, crezând că sunt reprezentant al Federației, a strigat la mine exclamând: „Halal organizare! Rușine!”. Dar, chiar nu au mâncat acasă? Statul în timpul meciului la un rând de 200 de persoane pentru un sandviș, înseamnă pierderea primei reprize. Oare au uitat de ce au venit la stadion? Multă răbdare…
La pauză, coada la răcoritoare se dublase. Am mers la benzinăria de lângă Mega Mall pentru o cutie cu suc și o apă. Am revenit după ce începuse a doua repriză și am intuit că echipa adversă a marcat, după huiduielile și fluierăturile ce se auzeau chiar din parcarea Arenei Naționale. Se pare că suporterii israeliți au știut de ce s-au prezentat la stadion, ei cântau, ai noștri huiduiau, aceștia dând lecții alor noștri de cum se susține echipa favorită.
La plecare spre casă, Poliția „și-a făcut” treaba
După fluierul final, în drum spre Parcarea Media, suporterii mergeau în toate direcțiile. „Gomoșii” de la zona VIP erau așteptați de șoferii acestora. La un moment dat, când a fost zărit de un suporter europarlamentarul Rareș Bogdan, l-a întrebat ironic dacă „bate România pe Kosovo în următoarele 30 de zile?”. Drumul nostru spre Parcarea Media s-a blocat, atunci când un șofer cu bolidul lui s-a pus în mișcare. Totul a paralizat. Sute de oameni ce se deplasau înspre și dinspre bolid s-au oprit deoarece nu se mai putea trece. Chiar și un suporter cu handicap ce conducea un scaun electric pentru persoane cu dizabilități era ușor speriat… Ajunși cu greu la mașină, am așteptat încă 15 minute (ca să nu ne înjure și pe noi superterii ca pe șoferul bolidului) și am plecat spre ieșirea din Arenă. Am parcurs distanța din parcare până la Șoseaua Iancului în 35 de minute.
Așteptăm meciul cu reprezentativa Kosovo de marți. Să sperăm la un scor bun, că de îndreptat cele prezentate…slabe șanse!
„Mulțumim” suporterilor români, organizatorilor și instituțiilor statului!
