La data de 17 martie 1941 a murit la Cannes în Franţa, Nicolae Titulescu, fost diplomat, jurist, profesor și om politic român, ministru de externe al României în repetate rânduri, singurul român care a fost preşedinte al Ligii Naţiunilor şi singurul preşedinte care s-a bucurat de două mandate consecutive ale acestei instituţii internaţionale.
Personalitate marcantă a diplomaţiei româneşti, Nicolae Titulescu a fost numit datorită abilităţilor sale diplomatice, „Ministrul Europei”, de către mari personalităţi ale politicii internaţionale.
Nicolae Titulescu s-a născut în Craiova în anul 1882, unde a urmat și studiile primare, iar după absolvirea liceului „Carol I” în anul 1900, pe baza rezultatelor excelente obținute la examenul de bacalaureat, primește o bursă la Paris și va urma cursurile Facultății de Drept.
În anul 1905, după obţinerea doctoratului în drept, se va întoarce în România și va deveni profesor la Universitatea din Iaşi, dar se va transfera la Universitatea din Bucureşti în anul 1909, an în care intră și în politică și de unde, în 1912 va câștiga un loc de deputat pe lista Partidului Conservator – Democrat condus de Take Ionescu.
Astfel, ascensiunea sa politică i se datorează lui Take Ionescu, cel care l-a promovat și în funcția de ministru secretar de stat, urmând ca mai târziu, ca membru al guvernului condus de către Ion I. C. Brătianu, să fie numit în funcția de Ministru al Finanțelor.
În vara anului 1918, împreună cu alte personalități române printre care Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille și alții, înființează la Paris Comitetul Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională, dreptul poporului român la unitatea națională.
Începând din anul 1921 Nicolae Titulescu a fost delegat ca reprezentant permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales în 1930 și 1931, ca președinte al acestei importante organizații internaționale, care astăzi poartă numele de Organizația Națiunilor Unite.
De asemenea, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru de Externe, ducând o susținută politică contra revizionismului din Europa și pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace.
Totuși, deoarece nu era de acord cu regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, acesta l-a demis pe Titulescu în anul 1936 din toate funcţiile pe care le avea şi l-a expulzat din ţară. Astfel, marele diplomat român se va refugia pentru început în Elveţia, apoi începând cu anul 1937 se va stabili la Cannes, în Franţa.
Şi, deși se afla în afara graniţelor ţării, Titulescu şi-a continuat activitatea de promovare a României şi a militat împotriva nazismului și războiului, prin numeroase conferinţe şi articole din presă. Nicolae Titulescu a murit pe 17 martie 1941, la Cannes, și a fost înmormântat câteva zile mai târziu, în cimitirul Bisericii ortodoxe ruse „Sf. Mihail”, din același oraș.
Ulterior s-au făcut tot felul de speculații asupra decesului sau, afirmându-se că ar fi fost otrăvit, din ordinul lui Carol al II-lea sau de către Gestapo, deși acest lucru nu a fost dovedit niciodată.
