Pe 20 ianuarie 1527, Petru Rareş urcă pentru prima dată pe tronul Moldovei, domnind până în septembrie 1538.
Petru Rareș a fost fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare cu o anume ,,Răreșoaia”, dar a cărei existență însă nu este confirmată documentar.
Viața lui Petru Rareș înainte de domnie este destul de puțin cunoscută și conform unor documente istorice, se pare că Petru a fost în tinereţe negustor de peşte, în zona Galațiului, motiv pentru care i se mai spunea și „Petru Pescarul” sau „Petru Măjerul”, după numele majelor, adică a unor care mari trase de boi, cu care în acele timpuri se transporta peștele.
S-a ridicat în domnie cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor și al ţărănimii, promovând pe plan intern o politică ce urmărea consolidarea autorităţii statale, îngrădirea puterii marilor boieri și întărirea economică a ţării.
Pe plan extern, Petru Rareş a desfăşurat o largă activitate diplomatică, urmărind realizarea unui sistem de alianțe care să-i permită lupta permanentă împotriva turcilor, fapt ce a atras de altfel, mânia acestora.
Astfel, în primăvara anului 1538 va începe campania turcească de pedepsire a lui Petru Rareș condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul, care în fruntea a peste 200 de mii de oameni invadează Moldova îndreptându-se spre Suceava.
Petru, care dispunea de o armată de numai 50 de mii de ostași se va pregăti și va aștepta lupta, între dealurile împădurite de lângă Botoșani. Bătălia decisivă nu a mai avut loc, deoarece marii boieri, în frunte cu portarul Sucevei pe nume Mihu, logofătul Trotușanu și alții, au pus în aplicare planul de trădare și l-au părăsit pe domnitor, împreună cu o bună parte a oastei.
Rămas singur, Petru se retrage spre mănăstirea Bistrița, apoi dincolo de Carpați în cetatea Ciceu din Transilvania, așteptând vremuri mai bune pentru continuarea luptei contra turcilor. În septembrie 1538, sultanul va intra în Suceava și va pune mâna pe tezaurul Moldovei, tezaur care includea, între altele, și celebra spadă a lui Ștefan cel Mare.
Pe tronul Moldovei va fi instalat de către turci Ștefan Lăcustă, care va domni numai doi ani, până în 1540, când va fi ucis de boieri.
Cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș va începe în 1541 şi în scurt timp el va reuşi să recapete o parte a teritoriului Moldovei cucerit de turci. Numai că slăbit de boli, Petru Rareş se va stinge din viață în septembrie 1546 şi va fi înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Probota.
Legenda spune că ultimele sale cuvinte înainte de a muri, ar fi fost: „Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât”.
