„Poetul din peluză” scrie poezii și din izolare. „Mă frământ și sunt treaz de la patru și-un sfert”

Liviu Drăghici, zis și „Poetul din peluză”, aflat în izolare la domiciliu, povestește pe blogul său cum a visat că Petrolul întâlnea echipa Fenerbahce pe stadionul Ilie Oana într-un meci de Europa League. Și egalase Hamza Younes la 1.

În visul lui Drăghici se făcea că trebuia să meargă în deplasare pentru meciul retur, în Turcia, însă, din cauza noului coronavirus, aflându-se în izolare, în fața casei acestuia erau doi jandarmi.

Trezit din vis, trist și cu dor de fotbal, Drăghici s-a întrebat dacă va mai putea prinde vreo deplasare europeană în această viață, iar pentru toate aceste trăiri a compus o poezie.

Mai jos vă prezentăm materialul VIDEO publicat pe Youtube de Liviu Drăghici, precum și versurile poeziei.

„Mă frământ și sunt treaz de la patru și-un sfert”

Am visat că la noi în tribune eram

Și cu Fener un meci într-o cupă jucam

Cu gol dat de Hamza terminasem egal

Și săream și strigam și cântam duși de val.

“Mergem toți la retur” ne spuneam noi atunci

Și ne luasem bilet să ne ducem la turci

Am băgat în rucsac și fular și ce-aveam

Doi jandarmi mă păzeau, i-am văzut de pe geam.

Am avut primul șoc când am vrut ca să ies

Că jandarmii mi-au spus că nu am de ales

I-am împins ca să trec, m-au oprit amândoi:

“Unde vrei mă sa pleci? Că e virus la noi!”

Nu știu ce-a fost în vis, nu știu cum am făcut

Dar apoi se făcea că de ei am trecut

Și pe aeroport am ajuns speriat

Eram singur și trist. Tot era anulat.

“Avionul spre turci?” am șoptit eu timid

“Nu mai zboară nimic, pe motiv de Covid.

Nu vezi ce-i peste tot? Unde vrei să mai pleci?

Du-te-acasa flăcău! Nu mai e niciun meci.”

Eu biletul l-am rupt și fularul l-am strâns

îmi venea să mă lupt dar de ciudă am plâns

Îmi venea să mă cert dar cu cin’ să mă cert?

M-am trezit speriat, era patru și-un sfert.

M-am uitat pe mobil că-l aveam lângă pat

Întuneric era. Și pustiu. Și-am oftat

Of ce vis! Ce coșmar de mă chinuie-n somn!

Îmi doream să mai stau, îmi doream să mai dorm.

Am pus perna la loc și din nou m-am culcat

Însă n-am adormit oricât am încercat

N-am dormit că-mi veneau zeci de gânduri în cap

Nu puteam să le-alung și de ele sa scap.

Mă gândeam ce frumos ne strângeam noi în găști

Și mergeam peste tot, chiar și la Cocorăști

La Băicoi, la Bănești, la Urlați la Tufeni

Cornu, Breaza, Blejoi, Păulești sau Plopeni.

Iar apoi la baraj am jucat la Răcari

Ce frumos a mai fost, ne-am simțit cei mai tari.

În retur, la Ploiești, mi-amintesc și acum

Când Vintilă a-nscris erau torțe și fum.

N-am bătut Tărtășești. Însă nu mai conta

Toți eram fericiți, toată lumea cânta

Jucătorii adverși ne priveau optimiști

Pentr-o clipă și ei s-au simțit fotbaliști.

Următorul sezon am plecat călători

Saelele, Tunari, Leordeni, Roșiori

Chiajna, Titu, Domnești, Aninoasa, Moreni

Teloerman, 9 Mai, Bradu sau Mioveni.

Pe teren am zburdat, în tribune la fel,

Însă ultimul meci parc-a fost cel mai cel

I-am adus pe nepoți, i-am adus pe copii

Ce frumos a mai fost cu trei coregrafii.

După aia în „B”, am avut ghinion

Dar au fost deplasări faine-n acel sezon

La Pandurii, la Cluj, la Arad, la Pitești

La Constanța, Bacău, Mioveni, București

La Snagov chiar în zi de măreț Centenar

La Chindia…ce fain. Păcat doar de egal

Însă n-am promovat așa cum ne doream

Iar acuma în tur înjuram, huiduiam

Comentam, criticam, acuzam, ne plângeam

Dar acum ne uităm pe youtube sau pe geam

Cât de mult ne-am dori, o repriză măcar

Stă tricou-n dulap, stă fularu-n sertar.

Le mai scot să le văd când mi-e dor într-o zi

Sau le port chiar acum când vă scriu poezii

Că mi-e ciudă, sunt trist, mă oftic, mi-e necaz

De la patru și-un sfert mă frământ și sunt treaz.

Tot gândind cum a fost, tot gândind unde-am mers

Și aștern amintiri potrivite-ntr-un vers

Că un virus nedrept ne-a gonit, ne-a închis

Ne-a răpit orice meci, și-a venit chiar și-n vis.

Pentr-un virus perfid care face prăpăd

Nu știu când voi putea înc-un meci să mai văd

Să trăim la comun sentimente și stări

Să devin iar imun, să merg în deplasări.

Să cântăm, să strigăm, să urlăm, să sărim

Să zâmbim, să oftăm, să țipăm, să trăim

Și o bere să bem, și să stăm iarăși toți

Să ne ducem la meci cu copii și nepoți

Să ne ducem la meci cu bătrâni sau copii

Să mai scriu după meci pe mobil poezii

O tu virus hain, orice-ar fi, nu te iert

Mă frământ și sunt treaz de la patru și-un sfert.

Liviu Drăghici, 5 aprilie 2020