Într-un un act oficial al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, din data de 3 februarie 1395, se face prima mențiune documentară a Cetății Neamțului, în care este consemnată dorința regelui maghiar de cucerire a acestei importante cetăți.
Aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, pe Culmea Pleșului, deasupra Luncii Ozanei, această cetate a fost concepută ca parte esențială a sistemului de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Ridicată în timpul domniei lui Petru I în plină perioadă de consolidare a statului medieval Moldova, Cetatea Neamțului avea la data construcției un fort central, aproape pătrat, având fundația în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase de circa 2-3 metri și cu înălțimea de 12 m, prevăzute cu patru turnuri de apărare în colțuri şi susținute în exterior de 15 contraforturi puternice.
Concepută ca un puternic punct de apărare, această cetate a rezistat în anul 1395 atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, apoi, în anul 1476, sub domnia lui Ştefan cel Mare a făcut față puternicului asediu a armatei lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
Din această perioadă a lui Ştefan cel Mare datează cea de-a doua etapă de construcție a cetății, când a fost concepută şi realizată curtea exterioară şi a fost ridicată o nouă centură de ziduri, având 4 bastioane semicirculare, care să dea o rezistență sporită în fața artileriei de asediu.
Tot acum au fost înălțate zidurile vechi până la înălțimea de 20 de metri, iar de jur-împrejur s-a săpat un nou șanţ de apărare, cu adâncimea de 10 m peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, prin care se făcea accesul spre poarta centrală, ce era securizată cu o punte care se ridica cu ajutorul lanțurilor.
Tot în timpul domniei lui Ştefan cel Mare s-au construit şi corpurile de clădiri din curtea interioară, casele domnești, biserica, locuința domnitorului, iar pe laturile cetății, magaziile pentru hrană şi muniție și ateliere meșteșugărești.
După domnia lui Petru Rareș, rolul cetății a scăzut mai ales în momentul în care, pentru a înfrânge rezistența țării, turcii i-au cerut lui domnului Alexandru Lăpușneanu să distrugă cetățile.
Pe perioada domniei lui Ieremia Movilă cetatea este refăcută, pentru ca în anul 1600 această cetate avea să fie declarată reședința domnească a lui Mihai Viteazul, odată cu proclamarea acestuia ca domn al celor trei țări române.
În anul 1686, aici este adăpostită domnița Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, iar în anul 1691 cetatea va fi sub asediul armatei polone conduse de Ioan Sobieski, rezistând însă cu bine, fiind apărată de un mic grup de plăieși moldoveni.
După distrugerea ordonată de domnitorul Mihai Racoviță în 1717, Cetatea Neamțului îți pierde total importanța militară și va rămâne mult timp în paragină.
În anul 1866 cetatea este declarată monument istoric și abia între anii 1968-1972, sub conducerea arhitectului Ștefan Balș vor începe lucrările de reconsolidare a zidurilor acestei impresionante cetății.
