În urma publicării articolului „Copilărie în suferință. Patru frățiori din Urlați, abandonați de mamă și tată, își duc zilele, alături de bunică, într-o cămăruță din chirpici” din ObservatorulPH.ro, salariații Consiliului Județean Prahova s-au solidarizat și au început să străngă bani pentru a o ajuta pe bunica celor patru copii.
Patru copii frumoși, coborâți, parcă, dintr-o carte de povești. Patru copii crescuți de o bunică bolnavă și bătrână, într-o casă de chirpici. Pentru ei, ea este MAMA!
„Nu am vrut să îi dau la casa de copii, am zis să crească toți, împreună, ca frații. Nu m-am îndurat de sufletele lor, deși tare mi-e greu. Mă doare sufletul când mă uit la ei, sunt cuminți și ascultători. Au renunțat să mai întrebe de mami și tati”, povestește, cu amărăciune în voce, bunica adoptivă a celor patru micuți.
Tatăl i-a părăsit primul. Apoi, mama a plecat „la pâine” și nu s-a mai întors
Denisa are doar 3 anișori. Pe tată nu l-a văzut niciodată, iar când mama ei a plecat la pâine și nu s-a mai întors, fetița era un bebeluș. Mai greu este pentru Florin (5 ani), Larisa (6 ani) și Melisa (8 ani). Ei au apucat să adune de pe dușumeaua rece a vieții câteva firimituri din ceea ce ar fi trebuit să fie o familie.
Tatăl i-a părăsit pe cei patru copilași cu chip de înger în urmă cu câțiva ani. Nu s-a mai uitat o secundă înapoi și nici nu a mai întrebat vreodată de soarta sufletelor care, din cauza asta, nu au mai avut cui spune „tată”.
În iarna lui 2020, mama frățiorilor, povestește bunica, aproape lăcrimând, a plecat la magazin să facă niște cumpărături. Le promisese celor mici că se întoarce cu dulciuri. Au trecut doi ani de atunci, iar copiii au înțeles cât de amar este gustul unei copilării pe care stă scrijelit cuvântul „abandon”.
Nici ea, femeia care a dat viață acestor minuni, nu a mai întors privirea. Măcar să afle dacă sufletele cărora le-a dat viață, copiii ei, sunt sănătoși. Cei mici au fost obligați, așadar, să cadă și nu a fost (aproape) nimeni care să le arate cum trebuie ocolite drumurile nedrepte ale vieții.
„A plecat cu un bărbat din Vrancea și dusă a fost. Nu vrea să mai audă de ei. Nici măcar un câine nu își abandonează puii, darămite o mamă. E fata mea, dar până închid ochii nu vreau să o mai văd. Eu nu am crescut așa ceva. Copiii ăștia sunt lumina ochilor mei. Ei mie îmi spun mama. Ce suflet să ai să faci așa ceva? Sunt răni în suflet pe care nimeni, niciodată nu va reuși să le vindece”, îmi mai povestește mama Niculina.
4 frățiori și a lor bunică trăiesc într-o cămăruță de chirpici de nici 10 mp
Deși îi este greu să crească patru suflete în căsuța de chirpici, femeia luptă în fiecare zi ca celor patru frățiori să le fie bine și să nu le lipsească zâmbetul de pe chip. Vrea să îi facă „oameni mari”. Chiar dacă, în sufletele celor patru micuți, rana abandonului încă sângerează și nu se știe când și dacă se va cicatriza vreodată.
Denisa, Florin, Larisa și Melisa împart cămăruța de nici 10 metri pătrați cu „mama” Niculina. Două paturi, o sobă cu lemne și o măsuță pe care stă un televizor. Patru copii care aici se joacă, aici își fac temele pentru grădiniță și școală, aici mănâncă, aici se așază seara la somn întrebându-se cu ce au greșit atât de tare, încât cei care i-au adus pe lume, care ar fi trebuit să le fie mamă și tată, le-au întors spatele, lăsând în urmă suflete inocente, maturizate înainte de vreme.
Două icoane la care se roagă pentru o minune
Pe peretele încăperii în care își duc traiul cei patru frățiori și a lor bunică stau două icoane. În fiecare seară, micuții se roagă pentru sănătate și o viață mai bună. Nu mai au părinți, dar se au unii pe alții și o au pe bunica adoptivă. Speră ca, într-o zi, viața să le arate și lor partea ei frumoasă. Deși golul lăsat de abandon nu va putea fi umplut niciodată cu nimic.
Între timp, părinții au fost decăzuți din drepturi
„Nici măcar nu s-au prezentat la proces, nu i-a interesat să mai audă de soarta copiilor”, spune „mama” Niculina.
Femeia îi crește așa cum poate din alocațiile de stat și de plasament. Chiar dacă săraci, chiar dacă nedrept de necăjiți și cu un destin pe care nu îl meritau, frățiorii merg la grădiniță și la școală, sunt curați, bine hrăniți și au parte de multă dragoste din partea singurului om capabil să îi țină uniți și să le ofere cât de cât o familie.
Dumnezeu chiar lucrează prin oameni
De când se știu, cei patru frățiori dorm într-o casă din pământ și visează cu ochii larg deschiși că, într-o zi, fiecare va avea patul lui, propria măsuță de lucru și un hol mare, pe unde să treacă fără să se împiedice unul de celălalt. Momentan, singurul „hol” al lor este culoarul minuscul dintre cele două paturi în care își leagănă visele. Și mai vor ceva Denisa, Florin, Larisa și Melisa. Vor să simtă și ei cum este să ai o baie și să nu mai fi nevoit să te speli la lighean în cămăruța de câțiva metri pătrați.
Text preluat din ObservatorulPH.ro
