La 28 ianuarie 1865 este întemeiată din inițiativa lui Constantin Esarcu și a lui Nicolae Kretzulescu, Societatea culturală „Ateneul Român”, societate ce şi-a propus să construiască la București un edificiu al artelor, științei şi culturii românești.
Însă costurile realizării proiectului fiind ridicate, iar societatea nedispunând de întreaga sumă necesară, datorită neimplicării autorităților din acea vreme, inițiatorii au apelat la o colectă publică ce avea îndemnul „Dați un leu pentru Ateneu”, o colectă care s-a transformat într-o lecție de unitate şi de trezire a conștiinței naționale.
Timpul necesar strângerii fondurilor pentru construcția lăcașului va fi însă destul de lung, astfel că abia în 1886 se va începe construcția propriu-zisă a Ateneului, planurile clădirii fiind concepute de arhitectul francez Albert Galleron, la indicațiile lui Alexandru Odobescu.
În anul 1888 construcția era doar parțial finalizată, întârzierile legate de finalizarea construcției fiind datorate lipsei de fonduri, astfel că lucrările vor continua până în anul 1897, deși în sălile Ateneului, încă înainte de această dată, vor avea loc conferințe, expoziții de pictură și concerte ale Societății Filarmonice Române.
Referitor la stilul arhitectural al Ateneului, este cunoscut faptul că el are o înălțime de 41 m și este construit în stil neoclasic cu elemente de decorație tipice arhitecturii franceze de sfârșit de secol al XIX-lea.
Fațada clădirii este un peristil cu lățimea de 48 m, având șase coloane cu o înălțime de 12 de metri ce susțin un fronton triunghiular, ele fiind identice în dimensiuni cu cele ale Erechteionului din Atena.
Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab. În interior bolta sălii este ornată cu elemente zoo și antropomorfe în relief policromat aurit, ce au ca sursă de inspirație basmele populare românești.
Pe pereții sălii se desfășoară o frescă de 75 de metri lungime şi 3 metri lățime realizată în tehnica „al fresco” de pictorul Costin Petrescu în 1938, ce prezintă în 25 de episoade, momente importante din istoria noastră națională.
Cunoscut ca un templu al artei și culturii românești, Ateneul Român rămâne, nu doar o clădire de patrimoniu universal, ci și un simbol de tradiție spirituală a poporului nostru.
